Chiar daca foarte rar transmiterea de la om la om este posibilă, măsurile de prevenție personală sunt necesare. Protejați-vă și folosiți igiena locală zilnică!
Un focar de variolă ovină şi caprină a fost confirmat, săptămâna trecută, într-o exploataţie din localitatea Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi.
Variola ovină şi caprină este o boală virală gravă care afectează ovinele şi caprinele şi este provocată de un virus din familia Poxviridae. Boala este foarte contagioasă şi se poate răspândi rapid într-o turmă, provocând pierderi importante.
Familia Poxviridae include cele mai mari și mai complexe virusuri cunoscute. Aceste virusuri infectează atât vertebrate, cât și insecte, provocând leziuni caracteristice la nivelul pielii și alte manifestări sistemice.
Potrivit datelor științifice, familia de viruuri este împărțită în două subfamilii majore:
Chordopoxvirinae: Poxvirusuri care infectează mamifere, păsări și alte vertebrate.
Entomopoxvirinae: Poxvirusuri care infectează insecte.
Exemplificând, trebuie avute în vedere câteva genuri:
Genul Orthopoxvirus: Include virusul variolei (Variola virus) (eradicat global), virusul vaccinia (folosit în vaccinul antirai/variolă) și virusul variolei maimuței (Mpox).
Genul Parapoxvirus: Include virusuri care pot afecta animalele și, accidental, oamenii (cum ar fi ectima contagioasă).
Alte genuri: Avipoxvirus (la păsări), Leporipoxvirus (la iepuri).
---------------------------------------
* Un membru al familiei Poxviridae este Ectima contagioasă (cunoscută popular ca „zăbală” sau „bube dulci”) este o boală infecțioasă extrem de contagioasă, cauzată de virusul Orf (Parapoxvirus ovis). Aceasta afectează în principal oile și caprele (mai ales mieii și iezii), dar este și o zoonoză, ceea ce înseamnă că se poate transmite la oameni.
Transmiterea și manifestarea la oameni
Oamenii (în special ciobanii, medicii veterinari sau cei care manipulează carne/lână) contractează virusul prin contact direct cu leziunile animalului sau cu suprafețe contaminate, prin mici zgârieturi ale pielii.
Leziuni specifice: De regulă, apare o singură leziune (nodul sau veziculă mare), localizată pe degete, mâini sau antebraț.
Evoluție: Nodulul trece prin mai multe stadii (papulă, ulcerat cu un centru albicios, apoi crustă).
Cât durează: La persoanele cu un sistem imunitar sănătos, boala este auto-limitantă și se vindecă spontan în 4–8 săptămâni, fără a lăsa cicatrici.
Transmiterea de la om la om este, însă, extrem de rară.
Tratament și Prevenire
La animale: Nu există un tratament antiviral specific. Se îndepărtează crustele și se aplică local soluții antiseptice (albastru de metilen, iod) și unguente cu antibiotice pentru a preveni infecțiile bacteriene. Prevenția se face prin vaccinarea efectivelor și izolarea strictă a animalelor bolnave.
La oameni: De cele mai multe ori este suficientă igiena locală și protejarea rănii cu un pansament. Dacă se suprapune o infecție bacteriană, medicul dermatolog poate prescrie unguente cu antibiotice. Spălarea corectă a mâinilor și folosirea mănușilor de cauciuc în grajduri elimină riscul de infectare