Moaștele Sfintei Teodora din Carpați, prima femeie din România trecută în rândul sfinților, se află în Ucraina. Premierul Marcel Ciolacu a negociat pentru revenirea în România a moaștelor, iar ucrainenii au fost de acord.
Sfânta Teodora de la Sihla este cea dintâi româncă trecută în rândul sfinţilor. Conform cronicilor, ea s-a născut în jurul anului 1650, în vremea domniei lui Vasile Lupu şi a Mitropolitului Varlaam, în satul Vânători, de lângă Târgu Neamţ, fiind una din cele două fiice ale lui Ştefan Joldea, armaş la Cetatea Neamţului. A crescut de mică în dragoste de neam și în atmosfera de înaltă viaţă duhovnicească a mănăstirilor şi schiturilor din împrejurimi: Neamţ, Secu, Sihăstria, Agapia, casa familiei sale fiind deschisă atât monahilor, cât şi pelerinilor aflaţi în trecere, dar, mai ales, tuturor celor care aveau nevoie de ajutor.
S-a hotărât de la o vârstă fragedă să-I urmeze lui Hristos, dar moartea subită a surorii sale a mai reţinut-o o vreme lângă părinţii îndureraţi, care au sfătuit-o să se căsătorească. Nu după mult timp, părinţii sfintei au trecut la cele veşnice, iar tinerii căsătoriți au decis să-şi închine viaţa lui Dumnezeu. În urma acestei învoieli, Teodora a intrat la Schitul Vărzăreşti-Vrancea, iar soţul ei, la Schitul Poiana Mărului, sub numele de Elefterie.
Sfânta Teodora avea 30 de ani, dar pentru râvna deosebită întru credință a ajuns ucenica egumenei mănăstirii - schimonahia Paisia - o maică cu o viaţă îmbunătăţită, sub ascultarea căreia Teodora a sporit tot mai mult în viaţa virtuoasă.
Fugind din calea turcilor, egumena s-a retras în Munţii Buzăului, luând-o cu ea şi pe Sfânta Teodora, împreună cu alte câteva maici. Se pare că a trecut și pe la „Schitul rupestru Fundătura”, unde a viețuit aproape un deceniu, numele ei fiind pomenit într-un pomelnic inscripționat în piatră pe altarul schitului rupestru din Munții Buzăului - Agatonul Nou . De aici se îndreaptă mai întâi spre Mănăstirea Neamț, de unde este îndrumată spre Munții Neamțului la schitul Sihăstria, înființat în 1655. La îndrumarea starețului de aici și cu binecuvântarea egumenului schitului a suit munții pentru a sihăstri în Sihla. Cuvântul „sihlă” înseamnă „pădure deasă de copaci tineri, hățiș”.
După ce s-a închinat la icoana făcătoare de minuni a Macii Domnului de la Mănăstirea Neamţ, urmând sfatul egumenului Mănăstirii Sihăstria, ieroschimonahul Varsanufie, Sfânta Teodora a venit în pădurile Sihlei, începând o asceză şi mai severă decât cea dinainte, în chilia pe care i-a oferit-o cu dragoste şi binecuvântări un sihastru al locului. Numai pădurile seculare şi animalele sălbatice sunt martore greutăţilor îndurate, mulţimii ispitelor pe care sfânta le-a biruit cu rugăciunea ei arzătoare, vreme de mai bine de 20 de ani. Se hrănea cu ce-i oferea pădurea: bureţi, urzici, mure, afine şi cu ce mai primea din când în când de la Mănăstirea Sihăstria, prin ieroschimonahul Pavel, care venea să-i cerceteze pe sihaştrii şi să-i împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului.